Informatii despre Castelul Tepes
  English
version
English
O.N.C.E.
Actualitate
Flash news

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor
Conducere
Sediu - Castelul Ţepeş
Legislaţie
Fişe de evidenţă
Mormântul Ostaşului Necunoscut


Cimitire de onoare
Mausolee
Monumente
Lista morţilor de război

Arhivă evenimente
Paşi prin istorie
Proiecte
Raport anual

Manual strămutări
Arhiva foto
Audio
Diplome de excelenţă
Download
Tabere de voluntari
Vitrina de carte
Legături utile

HOME      CONTACT

 

 





Evidenţa, pe judeţe, a mormintelor şi operelor comemorative de război

 Monumente în suferinţă

  Portrete de eroi

  Prietenii ne scriu


DOCUMENTARE

Ostffyasszonyfa, Ungaria

Cultul Eroilor

Cimitirul de la Ţiganca, Republica Moldova

Lagărul de la Tuchola

Lagărul de la Karaganda, Kazahstan

 




CALENDAR ISTORIC

FEBRUARIE (FĂURAR)

1

Se inaugurează monumentul militarilor români morţi în lagărul de prizonieri de la Suzdal, regiunea Vladimir, Federaţia Rusă (2014).

Ziua Intentendenţei Militare.

2

Se încheie Bătălia de la Stalingrad (1943), soldată cu încercuirea armatelor române şi germane.

5

România devenie membră de facto a NATO (2004).

8

Domnitorul Barbu Ştirbei a decretat desfiinţarea robiei în Ţara Românească (1856).

Franţa, Germania şi Marea Britanie recunosc Independenţa de stat a României (1880).

Ziua Serviciului de Informaţii Externe.

9

Se semnează, la Atena, Pactul Înţelegerii Balcanice de către România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia (1934).

10

Armata 1 română trece la ofensivă în Munţii Javorina (10 februarie – 18 martie 1944).

Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie.

11

Al Doilea Război Mondial: generalul Dimitrie Petrescu Tocineanu moare în luptă pe Frontul de Est (1943).

12

Garnizoanele otomane de la Vidin şi Belogradcik se predau trupelor române (1878).

Consiliul militar interaliat de la Paris aprobă înaintarea armatei române pe aliniamentul Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta – Arad (1919).

13

Armata română eliberează oraşul Budapesta de sub ocupaţia germană (1945).

14

Inaugurarea Ateneului Român (1888).

15

Apare primul număr al revistei România Militară (1864).

16

Se înfiinţează fundaţia culturală Regele Ferdinand I (1926).

19

Ziua Brâncuşi.

21

Primul Război Mondial: începe Bătălia de la Verdun (1916), soldată cu un milion de morţi de război.

Ziua internaţională a limbii materne (UNESCO).

23

Ziua Hidrografului Militar.

24

Se instituie Medalia „Virtutea Aeronautică“ (1931).

Dragobetele (Cap de primăvară) – sărbătoare populară ce semnifică venirea primăverii.

28

Ziua Protecţiei Civile.

02.02.2016
Pași prin istorie

Eroii români înhumați la Ghencea

 

 

La 21 ianuarie 1941, Horia Sima a ordonat startul rebeliunii pentru “biruința legionară”.
Civili înarmați au ocupat, în municipiul București, Prefectura Poliției, alte clădiri publice și particulare, și au desfășurat o presiune constantă asupra Poștei, Telefoanelor și postului de Radio, militarii care au intervenit pentru asigurarea ordinii fiind înconjurați de grupuri de civili pentru a li se imobiliza capacitatea de acțiune.
Cel mai grav incident a avut loc la direcția CFR, unde civili înarmați au încercat să-l asasineze pe colonelul Orezeanu, directorul general al CFR. Ofițerul s-a baricadat în clădire, fiind salvat de armată, care a intervenit fără a deschide focul.
În noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1941, militarii au primit ordinul să tragă asupra echipelor de legionari, în contextul în care grupe de civili înarmați au tras asupra unităților militare, care au încercat să intre în anumite obiective din București, iar la mai multe tancuri, lipsite de sprijinul infanteriei, le-au fost blocate șenilele și au fost incendiate.
La 25 ianuarie 1941, armata a raportat încheierea misiunii, cu prețul a 20 de militari morți în municipiul București și 2 în provoncie (pe unii dintre militari, legionarii au turnat benzină, incediindu-i de vii), un număr de 51 de militari fiind răniți.
Militarii români care au murit în misiune comandată pe raza municipiului București în perioada 21-23 ianuarie 1941 au fost înhumați la Cimitirul militar Ghencea și în alte șase locații din țară, evidența nominală a acestora fiind următoarea:

 

Nr. crt.

Numele și prenumele

Gradul

Locul înhumării

Anghel Marinescu

Plut. T.R.

comuna Șeica Mare, sat Buia, jud. Sibiu

Burcea Ștefan

Serg.

comuna Corbu Nou, jud. Olt

Constantin Grigorescu

Frt.

București- Ghencea

Constantin Rădulescu

Cap.

Brașov

Dănescu Constantin

Mr.

București-Ghencea

Dumitru Tărcatu

Sold

București- Ghencea

Gabrian Florea

Frt.

București-Ghencea

Gheorghe Mărgineanu

Cap.

Bucureșt- Ghencea

Ilie Dogaru

Serg.

București- Ghencea

10 

Ilie Soare

Sold

comuna Humele, jud. Argeș

11 

Ion Grancea

Sold

București- Ghencea

12 

Ion Oprea

Frt.

comuna Șeica Mare, sat Buia, jud. Sibiu

13 

Ion V.Dumitru

Serg. maj.

București- Ghencea

14 

Marin Ionescu

Cpt.

comuna Găvana, jud. Argeș

15 

Radu Gh. Ion

Sold.

București-Ghencea

16 

Sandu Voicu

Sold

București- Ghencea

17 

Ștefan Vasile

Sold

București- Ghencea

18 

Ștefănică Costache

Sold

București- Ghencea

19 

Vasile Dinescu

Cap.

comuna Prundu, jud. Giurgiu

20 

Vasile Grecu

Sold

București- Ghencea

Ulterior, la cimitirul militar Ghencea au fost amenajate 8 parcele ale eroilor în perioada 1941-1945, în cadrul acestora fiind înhumați militarii români care au fost răniți pe Fronturile de Est și de Vest, murind în spitalele de campanie din București, militarii care au murit din cauza bombardamentelor anglo-americane asupra Capitalei și cu prilejul luptelor cu armata germană în perioada 23-27 august 1944.
Cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor au identificat în total 1.376 de eroi (1.283 identificați nominal și 93 de eroi neidentificați) care au fost înhumați în parcelele eroilor din Cimitirul militar Ghencea în perioada 1941-1945.
Ulterior, osemintele a 269 de eroi au fost exhumate și depuse într-un osuar, amenajat în anul 1987.
Evidența nominală a eroilor înhumați în Cimitirul militar Ghencea poate fi consultată la secțiunea Lista morților de război sau făcând click aici.




Oficiul Național pentru Cultul Eroilor
vă reamintește că în perioada 20.11.2015 – 10.03.2016 se desfășoară concursul Eroul meu de ieri și de azi!

Așteptăm participarea dumneavoastră!

Concursul cuprinde două cerințe principale pe care trebuie să le îndeplinească participanții:

  • realizarea unei picturi (sau desen) cu tema „ Eroul familiei mele și trecutul țării mele”;
  • redactarea unui eseu având ca tem㠄 Eroul familiei mele și prezentul țării mele”.

Vor fi declarate câștigătoare 7 lucrări (3 premii și 4 mențiuni), care vor obține cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câștigătorilor vor fi afișate pe site-ul instituției, începând cu data de 04.03.2016.

Premiile constau în cărți cu tematică istorică, iar lucrările participanților vor fi expuse într-un stand, cu prilejul   Zilei Porților Deschiseorganizată de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor în anul 2016, la Castelul Țepeș din Parcul Carol I din Capitală.

Pentru mai multe detalii privind condițiile de participare, vă rugăm să consultați  Regulamentul Concursului.


25 ianuarie 2016
Pași prin istorie

 

Eroii români de la Tighina

 



În contextul armistițiului dintre Rusia și Puterile Centrale, semnat în decembrie 1917, Sfatul Țării, for cu rol legislativ, a solicitat armatei române, la 13 ianuarie 1918, să intervină în Basarabia pentru stoparea jafurilor și distrugerilor care îi aveau ca autori pe militarii ruși bolșevizați.
Considerându-se că orașul Tighina, prin liniile ferate care îl legau de Iași și Chișinău, reprezenta un punct strategic, lt. col. Macovescu, comandantul Detașamentului 22, a primit misiunea de a elibera Tighina.
După pregătiri care s-au realizat în perioada 15-20 ianuarie 1918 și completarea detașamentului cu efective suplimentare, militari români au atact prin suprindere în dimineața zilei de 21 ianuarie 1918, eliberând orașul după o luptă de cinci ore.
Militarii români au fost repartizați pentru a apăra gările și punctele strategice din localitățile riverane Tighinei, un batalion fiind păstrat pentru a asigura paza și ordinea în oraș.
Dispersarea trupelor române a permis bolșevicilor să treacă la contraofensivă, la 23 ianuarie 1918, punctul de plecare al acesteia fiind municipiul Tiraspol.
Unitățile române au fost surprinse, retrăgându-se în satul Beriozchi (aparține în prezent de comuna Anenii Noi) și regrupânduse ulterior în comuna Bulboaca.
O Companie din Regimentul 37 Mehedinți, formată din 3 ofițeri și 62 de soldați, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu, a rămas pe poziții. Militarii români au luptat baricadați timp de trei zile împotriva bolșevicilor, deși au fost depășiți numeric.
Unitățile române regrupate la Bulboaca, compuse din 7 batalioane și trei baterii de artilerie, au contraatacat la 25 ianuarie 1918, înaintând în direcția Tighina în trei coloane, cea mai puternică fiind coloana centrală. După cinci ore de luptă, infanteriștii români au intrat în oraș, militarii bolșevici fiind aruncați dincolo de Nistru.
Pierderile unităților române au fost de 3 ofițeri și 138 de soldați.
La Tighina, în suburbia Borisovka, în apropierea cimitirului civil, au fost înhumați 159 de prizonieri români din armata austro-ungară (2 identificați și 157 neidentificați nominal) care au murit în captivitatea rusă.
În Cimitirul eroilor de la Tighina au mai fost înhumați eroi români, morți în luptele pentru eliberarea Basarabiei și în spitalele de campanie, în Campania din anul 1941, dar și prizonieri de război sovietici.
În noiembrie 1942, documentele menționează existența la Tighina a cimitirului eroilor General Dragalina, pe suprafața căruia au fost inventariate 365 de morminte de război, după cum urmează:

  • 338 morminte ale militarilor români (328 identificați și 10 neidentificați);
  • 14 morminte civile;
  • 13 morminte ale prizonierilor sovietici.

Militarii români au fost înhumați în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942, provenind din regimentele 2, 4, 6, 10, 13, 14, 16, 27 și 37 Dorobanți, 3, 7, 17, 24, 27, 37 și 39 Infanterie, 1, 3, 6 și 8 Vânători.
În anul 1943, Așezământul Național Regina Maria pentru Cultul Eroilor a fost de acord cu proiectul primăriei Tighina de a dezafecta cimitirului eroilor, osemintele urmând a fi centralizate într-un osuar din altă locație. Din păcate, ruperea frontului nu a mai permis punerea în aplicare a planului.
În februarie 2007, autoritățile transnistrene au smuls crucile eroilor și au nivelat cu buldozerul Cimitirul eroilor General Dragalina, intenționând să amenajaze în locul respectiv un memorial dedicat militarilor ruși.
La protestele Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, ale Ministerului Afacerilor Externe al României și ca urmare a intervenției OSCE, autoritățile transnitrene au inaugurat pe locul Cimitirul eroilor General Dragalina, la 7 octombrie 2008 (cu prilejul aniversării a 600 de ani de atestare istorică a municipiului Tighina), un Complex istorico – militar al ostașului rus, în cadrul acestuia fiind reamenajate, pe cinci rânduri, și 33 de cruci ale eroilor români.
În fața parcelei eroilor români, o placă tombală din marmură neagră amintește în limbile română și rusă de sacrificiul eroilor români din Al Doilea Război Mondial: Ofițerilor și soldaților români, căzuți și înhumați în orașul Bender, în anii 1941-1944, înmormântați în acest cimitir.
Lista morților de război români înhumați în Cimitirul eroilor General Dragalina din municipiul Tighina poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război, sau făcând click aici.


21.01.2016
Pași prin istorie


Eroii români de la Weil am Rhein


Militarii germani au intrat defilând în București, la 6 decembrie 1916, feldmareșalul Mackensen (1849-1945) supraveghind deplasarea trupelor, în timp ce guvernul român s-a retras la Iași, începând cu 3 decembrie 1916.
Cercul Militar și Hotelul Imperial (aflat în apropierea Palatului Regal, fiind demolat ulterior prin extinderea acestuia) au devenit locuri de detenție pentru prizonierii români de război.
Dacă ofițerii au fost internați și interogați la Cercul Militar, o serie de politicieni, funcționari din administrație, profesori, preoți sau ziariști au fost închiși la Hotelul Imperial, fiind obligați să-și plătească, cu banii primiți de la familii, cheltuielile de curățenie și de asigurare a hranei.
Militarii și civilii internați la București au fost folosiți de feldmareșalul Mackensen ca un element de presiune pentru guvernul român, dorind să se asigure că prizonierii germani din lagărele administrate de partea română vor fi tratați corespunzător.
În condițiile în care iarna din anii 1916-1917 nu a fost una ușoară, mai mulți prizonieri germani internați în Moldova au murit din cauza frigului, partea română fiind acuzată de premeditare (rapoartele ulterioare realizate de echipele de control ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii nu au confirmat acuzația).
Necunoscând realitatea din lagărele prizonierilor germani din România, administrația germană a dispus ca internații civili din București să fie transferați în lagărul din comuna Săveni, jud. Ialomița (deplasarea s-a realizat cu bagajele depozitate în patru camioane trase de boi), iar militarii au fost transferați în lagărele din vestul Europei, fiind obligați să parcurgă distanței lungi pe jos, inclusiv de la locul unde se afla amplasat lagărul și până la locul unde au lucrat sub supraveghere.
În această situație s-au aflat și prizonierii de război români care s-au deplasat în localitatea Haltingen (în prezent devenită cartier al orașului Weil am Rhein). 54 de prizonieri români au murit lucrând la amenajarea unei căi ferate, majoritatea în perioada ianuarie-martie 1917, fiind înmormântați individual în vestul cartierului Haltingen, la marginea unei păduri.
Numele eroilor români au fost inscripționate pe cruci din lemn, însă materialul lemons nu a rezistat trecerii timpului.
În anul 2007, cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor au identificat necropola în teren, aceasta fiind împrejmuită cu un zid din piatră cubică, înalt de 0.60 m. Accesul se realiza pe o poartă metalică, până la monumental central ajungându-se pe o alee compusă din plăci din granit. Pe monumental central, înalt de 1,12 m, sunt inscripționate cuvintele: „AICI ODIHNESC / 54 DE MILITARI / ROMÂNI DIN/ RĂZBOIUL / 1914-1916“.
Cu sprijinul primăriei din Weil am Rhein și a Consulatului României la Strasbourg, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a reamanajat cimitirul eroilor români din cartierul Haltingen. În acest context, o troiță tradițională în stil maramureșean, realizată de meșterul popular Ilie Bența, a fost montată în centrul parcelei, iar pe două plăci din bronz, fixate de o parte și de alta a monumentului central, s-au inscripționat numele celor 54 de eroi români.
Cimitirul eroilor români de la Weil am Rhein a fost reinaugurat la 7 iunie 2008, în cadrul unui ceremonial militar și religios.
Lista erorilor români înhumați la Weil am Rhein poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război, sau făcând click aici.


Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!“

CUNOAȘTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor anunță lansarea celei de-a doua serii de întrebări din cadrul concursului online "Să nu ne uităm eroii!" Vă așteptăm să participați la concurs!

Vă așteptăm să participați la concurs!

 

 

 

 


Portretul lunii ianuarie
Plutonierul major pilot Constantin OBRETCOVICI

Faptele aviatorilor români în anii războiului de reîntregire, patriotismul lor impresionant au fost plătite, adesea, cu multe jertfe. Între acestea se numără și cea a tânărului Constantin Obretcovici – plutonier major pilot. A fost un exemplu pilduitor de eroism pentru camarazii săi din Corpul de Aviație român.

S-a născut într-o familie modestă, la 5 noimebrie 1889, în București. După absolvirea gimnaziului, a urmat o școală de meserii. La 1 noiembrie 1910 a îmbrăcat uniforma militară, fiind repartizat la Regimentul 2 artilerie. La 16 mai 1911 a fost avansat la gradul de brigadier, iar la 21 iunie, prin Ordinul de Zi nr. 434/1911, a fost numit brigadier ochitor.

Continuă să se instruiască cu multă perseverență urmând ca la 10 mai 1912 să fie avansat la gradul de sergent. A făcut campania din Bulgaria la partea activă a Regimentului 2 artilerie, Bateria a 4-a, în perioada 22 iunie – 2 august 1913.

Prin Ordinul de Zi nr. 1319/1914 a fost avansat la gradul de sergent instructor, fiind reangajat în armată. La 1 octombrie 1914 a fost avansat la gradul de plutonier.

Foaia calificativă din perioada 1 noiembrie 1913 – 31 octombrie 1914, cuprinde următoarele notări ale colonelului Georgescu, comandantul Regimentului 2 artilerie: „Sănătos, rezistent, se prezintă bine. În primul an de reangajare ca sergent instructor a luat parte activă la toate serviciile în baterie, atât în instrucție, dovedind că aplică și cunoaște bine regulamentele armatei. Bun instructor, fiind însărcinat cu instruirea recruților și practica ochirii. A avut rezultate bune. Muncitor, foarte disciplinat, are cunoștințe bune și cunoaște regulamentele armatei.“ ...mai mult


 

actualitate

- Arhivă evenimente -

     

Copyright © 2006 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor