In timpul cercetarilor de arhiva ale ambasadorului Romaniei in Kazahstan, Vasile Soare, efectuate in perioada 2003-2005 la Directia Arhivelor si Documentatiei de pe langa primaria regiunii Karaganda, Kazahstan, au fost identificate date potrivit carora in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, in perioada 1941-1945, pe teritoriul regiunii Karaganda au fost amplasate 3 lagare de concentrare sovietice pentru prizonieri militari si civili straini: SPASSK nr. 99, Balhash nr. 37 si Jeskazgan nr. 39.

Lagarele Balhash si Jezkazgan au fost infiintate in 1945 si au functionat pana in primavara anului 1948 cand au fost lichidate, ca urmare a repatrierii prizonierilor militari. In arhive nu s-au pastrat date despre prezenta unor prizonieri de nationalitate romana in aceste doua lagare, majoritatea fiind japonezi si nemti.

Cel mai mare lagar de concentrare pentru prizonierii militari straini a fost Spassk nr. 99, infiintat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a Karlag-ului NKVD, situat la 45 km de orasul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extractie a cuprului Spassk. Pe tot timpul functionarii, prin acest lagar au trecut 66.160 de prizonieri (66.746 dupa alte date), dintre care: 29.777 au fost nemti, 22.225 japonezi, 1633 austrieci, 1208 polonezi, 1088 italieni, 1139 unguri, 195 finlandezi, etc. Din totalul exprimat mai sus, 6.740 de prizonieri au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga un numar de peste o mie de prizonieri de alta nationalitate, care au luptat in Armata Romana, avand probabil cetatenia romana la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, moldoveni). In documentele lagarului, prizonierii de razboi straini au fost inregistrati pe nationalitati.

Pana in 1944, lagarul SPASSK 99 pentru prizonieri militari si civili era constituit dintr-o singura Diviziune. Incepand cu 1944, lagarul s-a extins si s-au format noi Diviziuni de productie, numeroase contingente fiind folosite la munci in intreprinderi industriale situate pe intreg teritoriul regiunii Karaganda - orasul Temirtau, satele Spassk, Saran, Dubovka, Kok - Uzen, Zapadnyi, Fedorovka, la minele de carbune Kostenko, Kirov, numerele 20, 26 bis, 31, 42/43, etc. Astfel, in anii 1947 - 1948, lagarul Spassk era constituit din 24 de Divizii si concentra cca. 30.000 de prizonieri militari si civili straini.

Prizonierii militari erau organizati in diviziile lagarului pe nationalitati, separati de prizonierii civili. Toti civilii (barbati, femei si copii) erau concentrati intr-o singura divizie, situata in satul Kok - Uzen. Din totalul de 1808 prizonieri civili, 92 persoane erau de nationalitate romana. Din 1948, odata cu inceperea repatrierii prizonierilor militari straini, diviziile lagarului Spassk nr. 99 au fost reduse. In vara anului 1950, in conformitate cu dispozitia MVD (Ministerul de Interne al URSS), lagarul Spassk pentru prizonieri militari straini din Karaganda a fost lichidat. Conducerea si diviziile au fost predate lagarului Pescianyi al MVD al URSS (se afla tot in cadrul fostului lagar Spassk nr. 99). In realitate, in pavilioanele lagarului pentru prizonieri de razboi care a fost inchis au fost amenajate unitati militare speciale, birouri ale conducerii obiectivelor industriale strategice, iar baracile si celelalte anexe au fost transformate in ferme si unitati agricole, unde, ulterior, au fost adusi la munca fortata alte sute de mii de dusmani ai poporului, chiaburi, elemente periculoase etc. din regiunile de vest ale URSS (Ucraina, Basarabia, Belarus, tarile baltice).

Potrivit documentelor de arhiva, din totalul de peste 66.000 de prizonieri straini care s-au aflat in detentie in lagarul Spassk 99, in perioada 1941 -1950, 42.427 de prizonieri militari si civili straini au fost repatriati sau eliberati. Cei ramasi nerepatriati au fost reorganizati astfel: 5805 trimisi in alte lagare, 5966 in spitale speciale, 1090 in inchisori ale MVD al URSS, 5 au dezertat.

7765 prizonieri de razboi straini din cei aflati in detentie in lagarul Spassk nr. 99, in perioada 1941 - 1950, au murit si au fost inmormantati pe teritoriul regiunii Karaganda. De mentionat ca, in divizia lagarului din satul cu acelasi nume, Spassk, in general in ultimii ani erau adusi de la celelalte divizii de productie prizonierii slabiti, care nu mai dadeau randamentul scontat la muncile grele, pentru a indeplini si depasi norma. Din totalul prizonierilor de razboi straini morti in acest lagar, 827 au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga alti cca. 200 de prizonieri de alte nationalitati, care au luptat in Armata Romana: unguri, ucraineni, evrei, armeni (probabil, tot cetateni romani). Mai multi prizonieri moldoveni sunt inregistrati separat de cei romani.

Prizonierii morti au fost inmormantati fie pe teritoriul Diviziilor lagarului, fie in apropierea acestora, a minelor sau a obiectivelor industriale unde munceau, astazi neexistand practic, cu o singura exceptie, o inventariere clara in acest sens. Pana in prezent, in regiunea Karaganda s-a identificat un singur perimetru (imprejmuit) unde in acea perioada au fost inhumati prizonieri de razboi straini morti in lagarul de concentrare Spassk nr. 99. Potrivit unor surse, zilnic, mureau cateva zeci de prizonieri, care erau aruncati in gropi comune - perimetre patrate in care erau sapate transee paralele pentru cate 25 de trupuri. Peste ei se turna var si un strat subtire de pamant de 30 - 50 cm.

Acest cimitir se afla la 45 km de orasul Karaganda, pe teritoriul punctului Spassk, peste drum de locul fostului lagar, pe un perimetru de 1 km/500 m, desi in realitate acesta ar fi fost mult mai mare, respectiv 1km/1,5 km. Astazi, pe tot acest perimetru inca se observa valuri de pamant perfect paralele, ce reprezinta transeele/gropile in care prizonierii care mureau in lagar erau inhumati. Potrivit unor martori, pana prin anii 90, pe alocuri, pe acest perimetru se puteau vedea insemne din lemn sau metal, fara nume, probabil puse pe furis la capataiul celor disparuti de camarazii de suferinta care ramaneau in viata. Dupa datele din Arhiva, aici se afla inmormantati 5152 de prizonieri militari si civili, determinarea lor pe nationalitati fiind imposibila.

De notat ca pana la infiintarea lagarului Spassk nr. 99 pentru prizonieri de razboi si civili straini, in acest cimitir au fost inhumati detinuti sovietici din Divizia Spassk a Karlag-ului NKVD al URSS care au murit in anii 30. Dupa lichidarea lagarului in anul 1950, potrivit relatarilor unor localnici, pe acest perimetru a fost amenajat un tancodrom de instructie pentru unitatea militara de tancuri organizata pe scheletul fostului lagar Spassk nr.99, cel mai probabil pentru ascunderea adevarului si mascarea locului de inhumare a prizonierilor straini.

Dupa destramarea URSS, in anii 90, la Karaganda au sosit delegatii oficiale din Japonia si Germania, cu supravietuitori ai detentiei in lagarele din aceasta regiune (fosti prizonieri japonezi si nemti care au fost repatriati), care au recunoscut si identificat perimetrul locurilor de inhumare a prizonierilor de razboi straini in anii 40 - 50.

Ca urmare, au fost sensibilizate autoritatile locale in vederea obtinerii aprobarilor pentru pastrarea memoriei celor disparuti in lagarele staliniste din aceasta regiune. Perimetrul, cu aproximatie, a fost imprejmuit cu gard de fier, cu sprijinul financiar din partea Germaniei. Astfel, pana in prezent, in cimitirul de la Spassk, toate tarile care au avut prizonieri de razboi morti si inhumati in Karaganda au ridicat monumente/pietre funerare: Germania, Japonia, Finlanda, Italia, Franta, Polonia, Ungaria. Germania chiar a semnat cu Kazahstan in anul 1996 un Acord Interguvernamental privind ingrijirea mormintelor militare (partea germana s-a angajat sa ingrijeasca mormintele pe cheltuiala proprie). In ultimii ani, tari precum Ucraina, Lituania, Armenia, Rusia, Kazahstan au ridicat in acelasi perimetru pietre funerare in memoria victimelor represaliilor staliniste din Kazahstan din anii 30, cand sute de mii de persoane din URSS (in special, din zonele vestice - Ucraina, Belarus, Caucaz, Rusia, Kazahstan) au fost exterminate de regimul lui Stalin.

La inceputul anului 2003, Ambasadorul Romaniei la Alma - Ata, Kazahstan, Vasile Soare, a contactat autoritatile regiunii Karaganda, Directia Arhivelor Nationale din aceasta regiune, si a facut nenumarate demersuri pentru obtinerea aprobarilor privind pastrarea memoriei prizonierilor romani morti in lagarele staliniste din Karaganda in anii 40 - 50 prin amplasarea unui monument in cimitirul de la Spassk. Initiativa Ambasadei de incheiere intre Romania si Kazahstan a unui Acord Interguvernamental privind ingrijirea reciproca a mormintelor militare nu s-a materializat, datorita refuzului partii kazahstaneze.

In consecinta, pe plan local, a fost realizata o piatra funerara din granit care a fost amplasata in cimitirul lagarului Spassk nr.99, alaturi de monumentele si pietrele funerare ale altor state, cu urmatoarea inscriptie: "IN MEMORIAM, CELOR PESTE 900 DE prizonieri romani morti in Lagarele staliniste din Centrul Kazahstanului in anii 1941-1950". La 9 septembrie 2003, aceasta piatra funerara a fost dezvelita de presedintele Romaniei de atunci, Ion Iliescu, aflat in vizita oficiala in Kazahstan. Preotul roman Irineu Dogaru a oficiat o slujba de pomenire a prizonierilor romani in prezenta delegatiei presedintelui Romaniei, a autoritatilor locale, reprezentantilor bisericilor ortodoxa, catolica si musulmana din Karaganda, mass - mediei romanesti si kazahstaneze (cca. 300 de persoane). Evenimentul a fost de o inalta incarcatura sufleteasca pentru cei peste 70 de romani prezenti si a fost intens mediatizat in Kazahstan. TVR a reflectat, de asemenea, in Romania momentul dezvelirii monumentului si slujba de pomenire (Sept. 2003).

Ca urmare, Ambasada Romaniei la Alma - Ata primeste periodic scrisori, telefoane din Romania de la cetateni ale caror rude au cazut prizonieri in timpul celui de-al doilea razboi mondial in URSS si nu s-au mai intors acasa. Acestia se intereseaza daca rudele lor se regasesc in randul prizonierilor care s-au aflat in detentie in lagarele din Kazahstan.

In prezent, placa funerara a prizonierilor romani de la Spassk este un adevarat loc de pelerinaj pentru membrii comunitatii etnicilor romani din regiunea Karaganda, identificati si organizati de ambasadorul Romaniei in Kazahstan in Societatea Culturala Romana "DACIA", care a fost inregistrata juridic la 28 aprilie 2005.
Ambasada Romaniei la Alma - Ata si membrii comunitatii etnicilor romani din Karaganda se ingrijesc permanent de aceasta piatra funerara. 

- sus -