OSTFFYASSZONYFA

Unul dintre cele mai mari lagăre de prizonieri din Primul Război Mondial a fost construit pe teritoriul fostei monarhii Austro-Ungare, lângă Ostffyasszonyfa. Numele acestuia a fost luat de la gara din apropiere. În barăcile sale, construite cu o cheltuială de 8 milioane de coroane, puteau fi internaţi 50.000 de prizonieri. În patru ani de război (1915-1918), aproximativ 150.000 de prizonieri de diverse naţionalităţi (italieni români, ruşi, sârbi şi ucraineni) au fost internaţi în câmp, iar 10.000 dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă. Aceştia au fost înhumaţi în cimitirul lagărului. Până în prezent nu se cunoaşte numărul total al prizonierilor români care au fost internaţi în lagărul de la Ostffyasszonyfa, însă în Arhivele Militare au fost identificaţi 4.718 militari români care au murit în lagărul amintit, în anii 1917-1918.

Lagărul a fost localizat pentru prima oară în 1931. Uniforme, insigne şi numere de identificare au fost descoperite cu prilejul exhumărilor, în concordanţă cu naţionalitatea celor înhumaţi, pe ambele laturi ale drumului principal.

În perioada interbelică, mai multe generaţii au omagiat la Ostffyasszonyfa, anual, memoria victimelor Primului Război Mondial, cu prilejul Zilei Eroilor (în ultima duminică din luna mai) şi a Zilei Tuturor Sfinţilor. Ataşaţii militari ai ţărilor străine au depus flori în memoria victimelor, la obeliscul central, pe care l-au decorat cu drapelul naţiunii lor. Comemorările au fost reluate după Al Doilea Război Mondial, având la bază ceremonialul militar.

O parte a terenului unde a fost amplasat lagărul de la Ostffyasszonyfa este acoperită în prezent de pădure, însă cimitirul prizonierilor aminteşte de drama celor care au murit în captivitate.