Informatii despre Castelul Tepes
   
O.N.C.E.
Portrete de eroi
Flash news

Despre instituţie
Conducere
Sediu - Castelul Ţepeş
Legislaţie
Informaţii de interes public
Buletin informativ
Fişe de evidenţă


Cimitire de onoare
Mausolee
Mormântul Ostaşului Necunoscut
Monumente
Lista morţilor de război

Arhivă evenimente
Paşi prin istorie
Proiecte
Raport anual

Utilitate publică
Manual strămutări

Arhiva foto
Achiziţii
Diplome de excelenţă
Anunţuri
Download
Tabere de voluntari
Vitrina de carte
Legături utile


HOME      CONTACT

 

 


citește despre alți eroi

Portretul lunii octombrie

Căpitanul Ioan Gh. ALEXANDRESCU, eroul al marinei române din Primul Război Mondial

 

Fiul Teodorei și al lui Gheorghe Alexandrescu, Ioan Alexandrescu s-a născut la 11 septembrie 1886, la București.

A absolvit, în anul 1907, Liceul „Mihai Viteazul” – secția reală din București, obținând în cei patru ani de liceu, rezultate remarcabile la geografie, limba engleză, istorie, matematică, muzică, gimnastică și religie. În perioada 1907-1909, a urmat cursurile Școlii Militare de Artilerie și Geniu iar în anul 1911 a absolvit Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină.

Ofițer cu reale calități, perseverent, preocupat de perfecționarea pregătirii de specialitate dar și de cultură generală, se numără printre cei mai capabili și mai instruiți ofițeri de marină. Cunoaștea foarte bine limba franceză și, parțial, limba germană.

A activat la Divizia de Mare (1 iulie 1909 - 1 noiembrie 1911) și la Divizia de Dunăre (1 noiembrie 1911 – 30 decembrie 1916).

În perioada 20 iunie -31 august 1913 a fost mobilizat participând la campanie.

La 1 aprilie 1914, a preluat comanda vedetei nr. 2 „Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan” iar la 1 iulie 1916 a fost numit comandantul vedetei nr. 3 „Căpitan Romano Mihail”.

Cu această din urmă vedetă, a luat parte la acțiunile de luptă ale Marinei Militare în Primul Război Mondial. Echipajul navei s-a evidențiat în misiunile de recunoaștere, patrulare și veghe, executate pe Dunăre și în susținerea cu focul artileriei de la bord a trupelor române în confruntarea cu inamicul. Vedeta sa a asigurat evacuarea de la Turtucaia la Oltenița a soldaților români răniți sub un puternic foc al inamicului. Trimisă în ziua de 24 august 1916 să scoată din luptă mitralierele inamice de pe Valea Cusuiului, care vizau trupele române în retragere, nava a străbătut curajos canalul și, cu focul tunului de 47 mm și al mitralierelor de la bord, le-a redus la tăcere. Intervenția vedetei nr. 3 în scoaterea din luptă a acestor mitraliere a fost decisivă, nava traversând cu curaj câmpul inamic fără să înregistreze vreun rănit.

Cu aceeași navă, în cursul lunii septembrie 1916, a îndeplinit misiuni de recunoaștere. Astfel, în ziua de 28 septembrie 1916, vedeta „Căpitan Romano Mihail” a executat o recunoaștere până la capătul Ostrovului Lungu. Ofițerul s-a remarcat și cu ocazia acțiunii din 28 octombrie 1916 când un detașament de marinari, format din echipajele a două vedete fluviale, a respins inamicul eliberând satul Topalu pe care l-a menținut până la sosirea forțelor române de uscat: „la ora 04.30 escadra a ocupat satul Topalu prin patrule conduse de căpitanul Ciornei și de locotenentul Alexandrescu.”

Un alt episod la care a luat parte și echipajul vedetei „Căpitan Romano Mihail ” s-a petrecut la 9 decembrie 1916. Inamicul ocupase satul Ghecet. Pentru determinarea tăriei forțelor germane, a fost organizată o incursiune pe brațul Măcin cu două vedete fluviale, printre care și cea comandată de căpitanul Alexandrescu G. Ioan. Focul tunurilor și al mitralierelor de la bordul vedetelor a produs derută în rândurile dușmanului care se retrăgea în mare panică. Grupele de marinari debarcate la uscat de la cele două nave au urmărit inamicul luând prizonieri și capturând armament și echipament.

La sfârșitul lunii decembrie 1916, căpitanul Alexandrescu G. Ioan se afla în misiune pe Dunăre la bordul șalupei „SMÂRDAN”. Trecând prin fața bateriilor inamice de la Isaccea, șalupa a fost lovită și incendiată. În urma rănilor și a arsurilor suferite în acțiunea de salvare a navei și a echipajului, ofițerul a încetat din viața la 29/30 decembrie 1916. Moartea i-a fost confirmată prin Extractul de deces nr. 4 al monitorului „CATARGIU” din 30 decembrie 1916.

În scurta sa carieră, bravul ofițer român a fost distins cu „Medalia jubiliar㔠din 10 mai 1906, Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler, Medalia „Avântul Țării” din 1913, iar prin ÎDR nr. 2970, a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler, cu panglică de „Virtute Militară”.

În semn de recunoștință pentru faptele de arme ale eroului nostru din această lună, remorcherul „AMALIA” din dotarea Marinei Române a primit ulterior, prin Decizia Ministerului de Război nr. 673 din 7 iulie 1921, numele de „CĂPITAN ALEXANDRESCU”.

 

(Sursa: Comandor dr. Marian Moșneagu, Eroii Marinei Române, Editura Alpha MDN, Buzău, Colecția „Cultul Eroilor”, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, 2009)

 


- sus -

 





 Monumente în suferinţă

  Portrete de eroi

  Prietenii ne scriu


DOWNLOAD

Legea nr. 379/2003
privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război

Convențiile de la Geneva și Protocoalele Adiționale

Imnul Eroilor (mp3)



Copyright © 2006 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor