Informatii despre Castelul Tepes
   
O.N.C.E.
Portrete de eroi -

–Căpitanul Nicolae VULOVICI–

Flash news

Despre instituţie
Conducere
Sediu - Castelul Ţepeş
Legislaţie
Informaţii de interes public
Buletin informativ
Fişe de evidenţă


Cimitire de onoare
Mausolee
Mormântul Ostaşului Necunoscut
Monumente
Lista morţilor de război

Arhivă evenimente
Paşi prin istorie
Proiecte
Raport anual

Utilitate publică
Manual strămutări

Arhiva foto
Achiziţii
Diplome de excelenţă
Anunţuri
Download
Tabere de voluntari
Vitrina de carte
Legături utile


HOME      CONTACT

 

 


citește despre alți eroi

Căpitanul poet Nicolae Vulovici, autor a două volume de versuri – „Vitejești” și „Stihuri Oțelite”, este primul ofițer al regimentului 15 Războieni, căzut în războiul de întregire.

S-a născut la 8 iunie 1877 în orașul port la Dunăre, Calafat. A urmat școala de ofițeri de Infanterie din Craiova și Școala de Aplicație de Artilerie și Genii din București.

La 1 iulie 1900, cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la Regimentul 26 Infanterie „Rovine” din garnizoana Craiova. În capitala Olteniei participă intens la viața literară a orașului, contribuind, între altele, la editarea, în anul 1903, a revistei lunare „Noua Revistă Olteană”, care a avut însă o viață scurtă, de numai 9 numere. În decembrie 1904, la Craiova apare revista „Ramuri”, apropiată curentului sămănătorist, unde ofițerul colaborează intens.

În anul 1908 este mutat în Regimentul 15 Infanterie „Războieni”, dislocat în orașul Piatra-Neamț, unde va rămâne până la moartea sa. În perioada nemțeană a carierei sale militare, Nicolae Vulovici a participat, de asemenea, la viața literară a epocii, publicând poezii în „Semănătorul”, „Neamul Românesc Literar”, „Junimea Literară”, „Fluerașul”, etc.

În perioada neutralității a trăit ca toți ceilalți militari tensiunea așteptării, sperând că va veni totuși ziua eliberării Transilvaniei. La 2 septembrie 1914, îi scria lui C.S. Fagețel, un prieten din Craiova următoarele:

„Dragă Costache,

Măi, ce mai faci tu, măi frate-miu?

Eu sunt mersi.

Pe aici pe la noi miroase a praf de pușcă, dar pe la voi? Tot așteptăm să trecem munții că mi s-a urât cu atâta enervare. Să trecem Dealul și să luăm Ardealul. Bietul Eugen Goga a murit în Galitia, săracul.”

În august 1916, când unitatea sa a „trecut Dealul pentru a lua Ardealul”, căpitanul Nicolae Vulovici, comandant de companie, a căzut în luptele pentru eliberarea orașului Miercurea Ciuc, o moarte pe care a dorit-o și a cântat-o în versurile sale:

„De-a fi să mor, tu, Doamne, dă-mi

O moarte vitejească

Un glonte în floarea din chipiu

În lupte mă izbăvesc.”

Căpitanului Nicolae Vulovici, cântăreț al avântului și al vitejiei, destinul i-a rezervat o moarte eroică, în fruntea companiei sale, pe măsura sensibilității versurilor sale.

(Sursa: Col (r)Octavian Mancu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2007)


- sus -

 





 Monumente în suferinţă

  Portrete de eroi

  Prietenii ne scriu


DOWNLOAD

Legea nr. 379/2003
privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război

Convențiile de la Geneva și Protocoalele Adiționale

Imnul Eroilor (mp3)



Copyright © 2006 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor