Informatii despre Castelul Tepes
   
O.N.C.E.
Portrete de eroi -

–Virgil Iovănaș, erou la 15 ani –

Flash news

Despre instituţie
Conducere
Sediu - Castelul Ţepeş
Legislaţie
Informaţii de interes public
Buletin informativ
Fişe de evidenţă


Cimitire de onoare
Mausolee
Mormântul Ostaşului Necunoscut
Monumente
Lista morţilor de război

Arhivă evenimente
Paşi prin istorie
Proiecte
Raport anual

Utilitate publică
Manual strămutări

Arhiva foto
Achiziţii
Diplome de excelenţă
Anunţuri
Download
Tabere de voluntari
Vitrina de carte
Legături utile


HOME      CONTACT

 

 


citește despre alți eroi

– Virgil Iovănaș, erou la 15 ani –

Virgil Iovănaș a venit pe lume la 29 martie 1929 în localitatea Curtici, o străveche așezare românească, situată la nord de orașul Arad. Cei care l-au cunoscut de mic povestesc că Virgil era un copil frumos, sănătos, inteligent și vioi. Ura necinstea și nedreptatea și devenea necruțător atunci când unul din colegii lui de joacă ar fi încercat să facă ceva necinstit, fiind în stare, pentru adevăr, să se ia de piept chiar și cu copiii de pe strada sa.

Dintre copiii cu care se juca o parte erau deja la școală și, adesea, după ce terminau joaca îi urma în sălile de clasă și stătea cuminte în ultima bancă fascinat de o lume nouă și interesantă care i se deschidea în față. Peste ani, învățătorii din Curtici își vor aminti că devenise aproape o obișnuință să îl vadă pe micul Virgil furișat în clasă, stând cuminte în ultima bancă și ascultând. Văzând că fiul său manifestă de tânăr înclinație către învățătură, tatăl Ilie Ionvănaș, muncitor ceferist, îl va înscrie la școală chiar înainte de a împlini vârsta de șase ani.

Ca oricărui copil, lui Virgil îi plăceau poveștile pentru că aștepta de la ele să îl pregătească pentru viață. În primii ani ai copilăriei l-a avut în preajmă pe unchiul Florea, fratele tatălui său care îi relata întâmplări din perioada Primului Război Mondial. De la el află că a fost o vreme când românii nu erau uniți cu toții la un loc și Transilvania se găsea sub stăpânirea Austro-Ungariei. Anii de școală s-au scurs unul câte unul iar Virgil a crescut și treptat, a început să înțeleagă multe din realitățile vremii, din greutățile în care se zbăteau părinții săi, sătenii din Curtici și întreaga țară. Curând se produce un eveniment dramatic ce intervine în parcursul istoric al României și anume Dictatul de la Viena prin care o parte din trupul țării este cedată Ungariei horthiste. La aflarea acestei vești întregul popor român s-a ridicat cu fermitate împotriva acestui act internațional încheiat la 30 august 1940 și impus României de către Germania nazistă și Italia fascistă.

Probabil că ceea ce a înțeles și a simțit în acel moment îl va determina să ia hotărârea de a participa efectiv la luptă patru ani mai târziu după ce autoritățile de stat din acel moment hotărăsc să semneze un armistițiu prin care țara noastră se alătură Națiunilor Unite și își mobilizează toate forțele pentru a trece hotarele impuse pe nedrept la Viena și pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupația străină.

Primele zile ale lui septembrie 1944 s-au scurs destul de greu pentru tânărul Virgil Iovănaș care tocmai terminase și clasa a patra a liceului industrial „Aurel Vlaicu”. În lipsa tatălui, ocupat cu serviciul de zeci de ore la rând, fără odihnă, se îngrijea el de treburile gospodărești. De căteva zile începuseră să se audă bubuind înfundat, departe, tunurile. Oamenii se întrebau cu inima strânsă: „Oare va trece peste noi frontul?” Prinzând de veste că trupe fasciste vor trece granița, mulți localnici din Curtici și din alte așezări din apropierea graniței și-au îngrămădit bruma de avut în căruțe și au pornit spre locuri mai ferite și mai lăturalnice. Familia lui Iovănaș, ca multe altele, n-a părăsit de la început locurile natale.

Câteva zile mai târziu când ceferiștii din Curtici au fost anunțați de cantonierul din punctul de frontieră că trupele germane au trecut granița, localnicii au fost transportați în vagoane în zone mai îndepărtate de linia frontului. Din păcate, în acea zi, Virgil Iovănaș nu era acasă și nu a mai avut cunoștință despre ce s-a întâmplat cu mama și surorile sale. Va pleca în căutarea lor și în drum, în apropiere de localitatea Șofronea, se alătură unui convoi militar din armata română condus de căpitanul Pete Romulus. Văzând hotărârea tânărului de a participa la efortul trupelor române în lupta lor împotriva inamicului, căpitanul îi va acorda acestuia inițial misiuni de supraveghere a terenului, de aprovizionare cu muniții și, mai târziu, de servant la tun.

Tânărul Virgil Iovănaș va fi rănit grav în cursul luptei și va muri trei zile mai târziu la spital. În ziua de 16 septembrie 1944, eroul-elev Virgil Iovănaș a fost condus pe ultimul său drum în cimitirul din Lipova. La cererea tatălui său, la 1 iunie 1945, a avut loc reînhumarea osemintelor lui Virgil Iovănaș în pământul natal al Curticiului, de la margine de țară.

Mormântul lui Virgil a fost acoperit atunci cu crini albi, simbol al tinereții și curățeniei sale sufletești. Apoi, ca semn al dragostei ce i-au purtat și spre veșnică aducere aminte, colegii de clasă de la liceul „Aurel Vlaicu” i-au înălțat la mormânt un frumos monument din marmură și fier forjat. Ca omagiu veșnic adus eroilor neamului, locuitorii comunei Șofronea, au ridicat pe locul unde s-au jertfit vitejii de sub comanda căpitanului Pete Romulus un monument memorial pe care este săpată inscripția: „Eroilor căzuți în luptele de la 13 septembrie 1944, apărând Ardealul”.

(Sursa: Ion Spălățelu, Erou la 15 ani, Editura militară, București, 1971)


- sus -

 





 Monumente în suferinţă

  Portrete de eroi

  Prietenii ne scriu


DOWNLOAD

Legea nr. 379/2003
privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război

Convențiile de la Geneva și Protocoalele Adiționale

Imnul Eroilor (mp3)



Copyright © 2006 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor