Informatii despre Castelul Tepes
   
O.N.C.E.
Prietenii ne scriu
Flash news

Despre instituţie
Conducere
Sediu - Castelul Ţepeş
Legislaţie
Informaţii de interes public
Buletin informativ
Fişe de evidenţă


Cimitire de onoare
Mausolee
Mormântul Ostaşului Necunoscut
Monumente
Lista morţilor de război

Arhivă evenimente
Paşi prin istorie
Proiecte
Raport anual

Utilitate publică
Manual strămutări

Arhiva foto
Achiziţii
Diplome de excelenţă
Anunţuri
Download
Tabere de voluntari
Vitrina de carte
Legături utile


HOME      CONTACT

 

 

 

20.07.2015

Buna ziua,  

Am aflat de curand despre existenta dumneavoastra si pot sa va spun ca am ramas profund impresionat ca in zilele noastre, intr-o Romanie tot mai degradata si mai imorala pe zi ce trece, in care se promoveaza numai lucrurile de duzina si chestiile de proasta calitate, dar care in schimb se vand bine, cativa oameni se ocupa de monitorizarea si recunostinta celor ce si-au dat viata pentru a-si apara glia si credinta stramoseasca. Am inceput de scurta vreme, o campanie de cautare pe cont propriu, pentru a gasi cat mai multe detalii despre Eroul sublocotenent Lupascu Stanel, care in data de 17 iulie 1941 si-a dat viata in cumplitele lupte de pe malul Nistrului. Coincidenta face ca astazi sa se implineasca 74 de ani de la acea zi. A fost fratele bunicii mele si toata copilaria mea am auzit multe povesti despre dansul. Toata viata ei, pana in 1996 cand a murit, aceasta a plans dupa el, dandu-mi seama ce pierdere insemnata ii adusese. In semn de recunostinta pentru cel cazut pe campul de lupta si ca o datorie morala pentru bunica ce m-a crescut, care toata viata si-ar fi dorit sa-i aprinda macar o lumanare la capatai si n-a avut aceasta ocazie, m-am hotarat sa caut cat mai multe detalii despre locul in care a fost inhumat. Am pornit de la cateva documente extrem de importante pentru mine, pe care le am de la bunica si pe care le pastrez cu mult drag. (Pana la 5 ani eu am fost crescut de bunici). Cand eram copil si vremea nu permitea sa iesim pe-afara, deoarece ploua foarte tare, sau iarna cat ningea si era ger si eram nevoiti sa stam in casa, eu stateam in pat si ma jucam pe geam, iar ea in activitatile sale, mi se confensa de fiecare data. Vorbea cu el ca si cand ar fi fost acolo si ar fi auzit-o. “Ii spunea” de fiecare data ca a ramas singura pe lume din acel moment, ca nu mai are niciun ajutor. N-am inteles prea multe atunci, dar mai tarziu am crescut si am deslusit acele lucruri. In camera in care dormeam, ea pastra la loc de cinste, o carte postala si o scrisoare din 1941, pe care le citisem de atatea ori, incat le invatasem pe dinafara. Am crescut practic cu ele sub perna cum s-ar spune. Au fost pastrate zeci de ani intr-o caseta sub pat, pe care noi nepotii, le citeam de fiecare data cand ne aduceam aminte de existent lor. In fiecare vacanta pe care o petreceam acolo, citeam acele 2 scrisori, si de fiecare data imi ramanea un nod in gat. Acesta era fratele ei cazut pe front, in cel de-al doilea razboi mondial, in data de 17 iulie 1941 pe malul Nistrului. In perioada 1941-1945 incluzand si Cotul Donului, unde armata noastra a dat cea mai tragica si mai sangeroasa batalie din intreaga istorie a romanilor, au pierit cred, cei mai multi soldati. Se spune ca pe aceste meleaguri, brazdele intoarse de plugurile rusesti, inca sunt rosii, de la sangele varsat de cei aproximativ 150000 de soldati romani cazuti in lupta si de la o alta suta de mii de romani, care au luptat sub steagul Ungariei. Desi au trecut atatia ani si patina timpului si-a pus amprenta asupra celor doua documente, textul inca mai are un impact emotional deosebit, de fiecare data cand recitesc fiecare dintre cele doua scrisori:  

  “Noua Sulita, 1 sept 1941  

Stimate Domnule Lupascu     Fata de memoria scumpului dumneavoastra fiu Stanel, ma simt obligat sa raspund c.p. scrisa de dl Carbunaru. Eu nu l-am cunoscut personal pe fiul dumneavoastra. Facand parte din echipa de colectare, a materialului ramas pe campul de lupta, s-a intamplat sa calc prin locurile presarate cu sange romanesc. Asa am ajuns la Ojeva, pe malul Nistrului, in fata caruia, dincolo de Nistru in Ucraina, in hotarul comunei Barnasanca, s-au dat lupte grele intre noi si bolsevici, unde a cazut si fiul dumneavoastra, alaturi de alti 26 de bravi ofiteri. Toti mortii au fost adusi prin 19, 20, 21 iulie ac, a doua, a treia zi dupa lupta, dincoace la noi in Basarabia, in comuna Ojeva si ingropati cu un preot militar. Li s-au pus cruci si li s-au luat numele, pe care le-au scris cu creta pe cruce. Toate lucrurile aceastea, le stie un taran de vis a vis de biserica. Intre lucrurie ramase de la morti, am gasit carnetul unui avocat stagiar, baiat de o varsta cu mine ? Stan Lupascu. M-a impresionat figura lui, de aceea i-am adunat tot ce-i apartinuse: 2 carnete de notite si unul de student la Bucuresti, 2 scrisori si o fotografie ale drei MU (Marioara Udila) - Iazu Ialomita si o scrisoare testamentara a lui. Altceva nimic. Siuatia in care se gasesc ele, scortoase si pline de sange, nu pot fi expediate prin posta de aici. Eu le voi da oricui personal”.

    -I-

“Jugureanu, 30 dec 1941
Draga Suteu,   Intamplari nefericite te silesc a apela adeseori la bunavointa prietenilor si astfel a le rapi o mica parte din timpul lor. La una din asemenea intamplari ma aflu si eu si apelez la tine – constient prin serviciul pe care ti-l cer, ca iti rapesc cateva ceasuri din concediul atat de scurt, bazandu-ma pe prietenia indelungata in aproape cei 2 ani de scoala, in care am avut multe bucurii, dar mai ales neplaceri comune. Si acum iata despre ce este vorba: in ziua de 18 iulie ac (17 iulie 1941- data exacta), cade ca un erou in fata plutonului sau, sublocotenetul de rezerva Lupascu D Stanel, varul meu din batalionul 17 vanatori de munte. In invalmaseala luptei, prin ce imprejurari nu as putea spune, a cazut alaturi de arma cu care si-a facut datoria catre patrie si cruce. Tot ce se afla in buzunarele sale, fotografiile, actele de identitate si scrisoare testamentara, adica tot ce se afla aupra sa, au fost gasite de catre un plutonier TR Albu Nicolae, care se afla pe atunci la un centru de colectare al armamentului si munitiilor din Noua Sulita si care apartine regimentului 82 infanterie din Tarnaveni, domiciliat in Blaj, str Ep I Bob Nr 8. Acesta a avut amabilitatea si ne-a facut cunoscuta moartea varului meu, iar actele se afla la el si le va da oricariu interesat, insa numai in mana, caci starea lor nu permite a fi expediate prin posta. ( sunt pline de sangele varsat neprecupetit de acela caruia i-a apartinut”.

      Actele au ajuns intr-un final la bunica mea. N-as vrea sa stiu ce a fost in sufletul ei, sau cum a reactionat cand le-a primit si le-a vazut patate de sange, ea si parintii lui. In 1960 la aproape 20 de ani de la disparitia sa, intr-o perioada in care ororile din puscariile comuniste erau in plina expansiune, iar crucea devenise un simbol interzis in vechiul sistem, au reusit sa-i ridice un monument in satul natal, pentru a-i cinsti memoria. Probabil ca in tot acest timp au sperat an de an ca se va intoarce acasa intr-o buna zi. Poate daca s-ar fi intors de pe front, avocat fiind, ar fi avut soarta miilor de martiri jertfiti in numele credintei in puscariile comuniste. Cu el soarta se pare ca a avut un alt plan. A vrut sa fie erou. O parte din lucrurile personale stropite cu “sangele neprcupetit”, au fost ingropate la baza monumentului ridicat de rudele sale, in memoria celui disparut. Celalta parte impreuna cu actele de acasa, le pastram si acum si le vom da urmasilor nostri, pentru a duce mai departe si pentru a cinsti asa cum se cuvine, memoria acestui erou. Eroul familiei noastre, asa cum sunt convins ca exista multe familii in aceasta tara. Monumentul l-au ridicat in prima linie langa drum, de unde il zaream oridecateori treceam pe acolo si ma opream de fiecare data pret de cateva minute, sa citesc acele randuri incrustrate in piatra, care imi rasuna si acum in minte: “Eroului locotenent Lupascu Stanel fost avocat disparut pe front. Ridicat de indurerata mama Stefana, care sta vesnic cu gandul la tine, singurul sau fiu”. La atatia ani distanta, cand cei care l-au cunoscut nu mai sunt printre noi, ma incerca un sentiment ciudat, de compasiune, dar inaltator in acelasi timp. De mandrie, dar urmarit indeaproape de frustrarea pe care o acumulase an de an bunica mea. Monumentul din satul natal l-am revazut de curand, in acest an. Nostalgia anilor copilariei m-a impins acum cateva luni in acea directie. Desi au trecut mai bine de 50 de ani peste el, imi pare la fel de maret si de impunator ca pe vremea cand aveam cativa ani si mergeam cu bunica mea sa curatam iarba si sa aprindem lumanari. Parca nici n-a trecut atata timp peste el.   Prima, cartea postala este scrisa de catre un om care a facut parte din echipa de colectare a materialului ramas pe campul de lupta si care fusese cumva contactat. Probabil ca mai scrisese una inainte, unde ii informase pe parintii sai si primise si din partea lor un raspuns. Al doilea document, scrisoarea, este scrisa de un verisor de-al sau in numele parintilor celui decedat, care roaga pe un fost coleg de scoala sa treaca pe la respectivul plutonier Albu, sa recupereze acele acte la care se face referire in cartea postala   As vrea de la dumneavoastra daca se poate sa ma ajutati cu mai multe detalii privind locul inhumarii, sat Ojava, Ojavo Ukraina astazi, deoarece eu am gasit o singura poza cu ajutorul aplicatiei Google Earth si nu stiu daca este de acolo sau nu. Este posibil sa fi confundat autorul locurile. As vrea sa stiu daca exista o evidenta a celor inhumati in acel cimitir, incastrat pe monumentul central. Mi-ar fi de folos orice poza sau informatie in plus. Poate cartea postala si scrisoarea atasate, va vor fi si dumneavoastra de folos, pentru a intelege evenimentele din acele zile din iulie 1941.

Cu stima,
George Carbunaru


- top -

 





 Monumente în suferinţă

  Portrete de eroi

  Prietenii ne scriu


DOWNLOAD

Legea nr. 379/2003
privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război

Convențiile de la Geneva și Protocoalele Adiționale

Imnul Eroilor (mp3)



Copyright © 2006 Oficiul Național pentru Cultul Eroilor