14 iunie 2006

Dna Felicia Leafu, în cimitirul Reînvierea Ziua Eroilor, 1 iunie 2006

Dragele mele,

V-aţi speriat că nu am mai dat nicun semn de viaţă? Sau poate aţi crezut că sunt supărată pe voi ? Da, într-un fel, pentru că aţi lăsat-o singură pe LAURA să ducă la bun sfârşit ceremonia de la cimitirul „Reînvierea“!

A fost o zi minunată, şi la propriu, şi la figurat!

Am trăit clipe înălţătoare care ne-au arătat că Pronia Cerească nu ne lasă să ne pierdem CREDINŢA, NĂDEJDEA şi mai ales DRAGOSTEA! Pentru că totul s-a făcut din dragoste şi recunoştinţă pentru eroii neamului nostru.

Acum câteva zile am fost acolo să mai văd încă o dată ceea ce nici în gândurile mele cele mai frumoase nu îmi imaginam: un loc părăsit, tranformat într-o parcelă de onoare!

Florile din coroane încă nu se ofiliseră. Gheţuşca plantată pe pământ va creşte şi în câţiva ani va acoperi totul, nelăsând pirul să invadeze locul...

Este o mare realizare pe care trebuie să o păstrăm. De aceea, îndrăznesc să vă rog ca, din când în când, cu un simplu apel telefonic, să vă informaţi despre starea parcelei de onoare. Eu merg adesea acolo, dar nu am „greutate“ decât în sens propriu! Oricum, atât cât voi fi pe picioare, am să „sun alarma“ în caz de nevoie!

Şi-acum, despre monumentul aflat pe drumul care duce la mănăstirea Plumbuita:

La câteva zile după Ispas, am plecat într-acolo pentru a scrie numele eroilor de pe monument. Nu am reuşit în totalitate pentru că două coroane cu flori (modeste, dar pline de simţire patriotică) acopereau o parte din monument. Am fost impresionată că, undeva la marginea Capitalei, oamenii nu au uitat să omagieze Ziua Eroilor. Şi când te gândeşti că acest monument nici nu este recut în cartea „Monumente ale anilor de luptă şi jertfă“ de col. dr. Florian Tucă şi Mircea Cociu, apărută în 1983, la Editura militară (desigur, cartea nu poate fi exhaustivă!).

Dar, ajunge! V-am plictisit destul cu vorbăria mea.

Vă trimit alăturat numele unor eroi aviatori care repauzează în cimitirul Sf. Vineri. (Însemnul memorial durat din marmură albă se găseşte pe aleea principală, pe partea stângă, lângă treptele capelei.)

Transcrierea am făcut-o întocmai cum se află pe placa de marmură.

Şi acum vă las, cu urarea „tot mai sus“!

Vă îmbrăţişez,
Felicia

- top -